viaperap

kaziploiestean în giratoriu
o ciulesc la dreapta
pune-ți la ego doliu,
că altfel pe lințoliu
va fi scris mare : ORGOLIU!

e delicat faptul că faci o ciorbă
din viața ta, căci partea ta
e foarte simplă,
când intri-n rol să fii un con
de lumină triplă, adică :
o tunică de cumpătare,
prin șoaptele cu tine înainte de culcare,
o mare! un ocean de răbdare cu care
străbați lumea și o ai la picoare, cutare
o să-ți spună că nu poți să faci față,
și tu nu-i spui nimic și dispari în ceață,
te-antrenezi, delirezi până dimineață,
cum soare, când răsare, te trezește la viață,

bei cafeaua, te culci
și visezi tăcere,
gheață, cascade, paradise sincere,
din cupa inimii sorbi cu plăcere,
iar pasiunea firii adaugă strălucirii.

 

De Ce Mbrie

la fel ieri când te doream mai tare
pare tare cu finețe
cuburile de binețe când
dintre cele patru fețe
curge ceai verde
ca părul fetei fără pete, 
cam pare rău  ca apusul la soare
am căutat otrava și n-am 
găsit licoare,
n-am găsit vindecare
doar antidotul unui răspuns,
doar ce-am spus am mai spus
doarme în sângele ce-a curs 
în timp ce plângeam ca un Isus 
supus la plăcere și ardoare.
nu mai promite reușita când
ești pus la încercare,
încearcă să-nțelegi din greșeli
și să greșești și când doare.

parados

și uite-așa înlănțuiți tot aruncam lui
cronos cel înfometat, os dupa os,
iar mai târziu eu îi tot aruncam în față tot ce
tu îi aruncai pe dos.

Visart

 

    Mergi printr-un oraş bucureştean brăzdat de griuri permanente galăţene, îţi cauţi adresa, cauţi casa, apartamentul cu două camere în care te rătăceşti mai tare decât un gps în maghiară. A doua cameră te simte şi râde parşiv şi-ţi vine un miros dulceag de sâmbure. Parcă era pe-un splai sau pe-un bulevard, nici măcar taximetriştii nu folosesc vreo reîncarnare aşa că te afli la treistar aproape de cişmigiu, mai ai puţin şi-ajungi. `Teleportează-te cât mai poţi pe harta asta câcăcioasă!` – e gândul printre gânduri sau aşa îţi place să-ţi numeşti impulsurile.
Îl învârţi din prima, în prima cameră, prin aer, primeşti putere şi se pare că acest coleg de muncă sau de liceu e un ciocan magic al vreunui zeu beat evadat din butoiul cu cidru, îl învârţi atât de tare încât camera devine un romb – Zbang!! Clikom!!!
L-ai scăpat vesel, aproape premeditat şi tot ce mai ştii e că voiai un făraş curat să tragi cu mâna bucăţele mici de nas făcut cioburi. Dar fata miroase bine, îţi zâmbeşte şi ştii că sunteţi vecini în tabelul de chimie, când te gândeşti că abia aţi schimbat câteva instincte telepatice şi ălea bruiate de mizeria altor fantezii, a altei mătase topită de vreo creastă profesionistă…