emagii de la răsărit

În noaptea de promoție a lunii care oferă și eclipsă, de asta -proabil- este și o lună super, mi-am amintit pe la 2 azi-noapte, sâmbătă spre duminică, de lipsa de calitate din viața părinților. Aici mă refer la acel lucru bun, nou, care e străin atâtor cetățeni post-comuniști, și nu musai, care s-au antrenat enorm în ideea de a repara și a nu arunca/ recicla, în a folosi un lucru până la ultima suflare și după; atitudine opusă occidentalilor care nici nu se uită la un lucru, de obicei, când se strică, ambele pe-atât de respectabile pe-atât de dăunătoare în intensitatea cu care sunt manifestate.

Zis și făcut, de data asta calitatea se referă la telefon mobil, și anume două, de ce două? pentru că am doi părinți, slavă domnului că-s norocos! Frunzăresc google și ajung la concluzia că e-mag e atât site-ul cel mai mare dar și cel mai serios ( my bad ), cu o politică de comandă on-line acceptabilă față de domo sau germanos ori alte dubioșeniii susținute de reclamele lor penibile ori de semi-politețea lor din marketing. Pare serios și fără concurență la seriozitate, îmi zic : ia să cumpăr pentru prima dată ceva de la ei ca tot românul care stă c-o mână la Al Bundy și cu cealaltă navighează pe plaiurile mioritice ale internetului; pentru că 2015 e aici.

Dau comandă pentru 2 telefoane identice (drăguțe, ol’viu, convenabile, chiar dacă există acel băiat pe care-l găsești pe forum după ceva research, și-ți taie via, mătură curtea ca să-l scapi de ele) și o tastatură – cu ideea de ridicare din showroom Galați ( pentru că sunt pentru o zi  în Galați, atât cu corpul cât și cu sufletul ).

Comanda procesată, în drum spre showroom blabla, superb!
JBANG! Aflu că ajunge în 2 zile, iar ridicarea de la magazin o pot face după ora 14. Rămân prost, pentru că aș vrea să le iau cum le-am comandat, în limita programului acelui ‘șourum’, nu sunt absurd, program era 10-16 pentru duminică (în GL).

Bine, atunci cum pot comanda și ridica (la naiba vreau să le și iau nu doar să le ridic) ORICE în aceeași zi, întocmai ca și cum aș fi acolo, fără să mi le care fancurier sau cargus, în fond, nu de asta e opțiunea Ridicare din magazin?

zzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Sun la suportul 24/ 7 (apropo de asta mereu mă gândesc că sâcâi pe bieții oameni de acolo, sau că măcar le iau din karma, datorită acestei intitulări), îmi răspunde un băietan care amabil îmi explică să aplic filtrul de showroom, undeva în stânga jos, în capăt, după toate setările vieții (tot de căutare) care oricum îți arată două, trei pagini în total ( nevermind that ).

OK. Prin urmare am greșit la faza cu filtrul, însă ia să repar asta pentru că vreau să evit să aștept până vin din București și ajung excepțional de repede, poimâine sau mâine, când nu aș mai avea  nevoie, în șase cuvinte.

Idiot Andrei Gabriel, aplică filtrul, anulează comanda asta și demarează ceva eficient, la naiba. Anulez -amabil suport, a dat clickul pentru mine- iar banii se restituie în maximum 14 zile, excelent, și-așa am probleme cu banii atunci și-s bineveniți, îmi zic din nou.
Reiau tot procesul, caut cu filtru pe GL și observ o jumătate de pagină de telefoane în total, dintre care primele două (tot olviu) par drăguțe, deși excesiv de dotate pentru dorințele noastre mai practice. Nu-i nimic, prețul nu e colosal mai mare, iar o dată ia omul telefon ca să treacă-n Epoca de Bronz. Am luat crescător pe primul și pe al doilea  de data asta, cu ideea că unul e mai masculin ( pentru tata ) iar celălalt nu. Le-am vârât în coș, finalizat tot etc.
Comandă procesată, tranzit spre showroom – ce-a făcut? e-n Galați prietenaș! Ah, sunt iarăși idiot, așa au ei de fiecare dată indiferent că se face preluarea de peste stradă. Mai mult, observ că la data procesării din cont ( creat de ei automat, mulțumesc pe-această cale ) concorda și data ridicării, excelent! În sfârșit afară plouă când e înnorat.

Mă culc, era aproape 3 deja și îmi doream să mă trezesc cu fața la showroom.
Dimineață, două ‘esemesuri’ , unul întârziat iar celălalt referitor la ultima,  în care spunea că ajungeau TOT MÂINE, adică INUTIL, adică FĂRĂ rost și într-un mod mincinos și DEZINFORMAT de optimist.
Păi bine fraților, eu încerc să fiu e-cetățean, să plătesc online, să vă scutesc de a-mi da bomboane la rest la casă, practic de un timp în plus, tocmai ca să fie mai comod pentru toți, iar voi mă tratați cau un stranier indiferent de cât de ‘în Galați sunt’.
Sun, o fată de data asta, care vrea să știe cu cine vorbește. Un client zic, și ajung să mă răstesc la ea cu toată polologhia ( apropo, cu un ton ridicat și cu argumente solide reușești, din păcate, mai multe în România decât cu un ton bolând și cu aceleași argumente ). Ce-mi spune? zice :  un telefon este, însă pentru celălalt (masculinul) e posibil ca în momentul acela să se fi epuizat stocul și de asta e nevoie să mai așteptați o zi ca să-l pregătească băieții noștri săritori și sârguincioși din… București (deja meritau un loc pe-o bancnotă din Coreea de Nord).
Să mori tu! zic în gând și încerc să nu scot prea mulți decibeli pe gaura gurii. Cum Doamne iartă-mă să dispară ceea ce nu numai că am rezervat, ci am și pre-plătit ?!

Îi comunic că n-am chef să anulez și comanda asta și să stau cu banii atârnați, juma de salariu, până vă coiți voi cu ceva firesc, și  sugerez să rezolve asta totuși, cel puțin prin editarea comenzii și înlocuirea acelui telefon cu unul EXISTENT pe planul terestru, din Univers via Calea Lactee – orbita sistemului solar – Pământ – Europa – România – Galați – Str. Brăilei, nr. 220.
Voi reveni cu edit și informații suplimentare, mă simt ca prima dată când am intrat la păcănele.

Editarea de pe urmă :
Am rezolvat prin e-mail cu împuternicire să preia altcineva comanda. Și acum am avut onoarea de a asista la o discuție, citez aproximativ :

…………………………………………………..

S : – Pe culoarea asta nu mai este disponibil…

eu : – Să-țeleg că de asta nu s-a putut realiza comanda în timp util?

S : – Mai avem și pe alb și gold, însă la gold costă ceva mai mult.

eu : – N-are importanță culoarea de data asta, orice culoare e ok numai să pot ridica telefonul.

S : – Vine tot de la București, doriți altă culoare?

…………………………………………………………………….

THE END

Visart

 phpPFKGo2PM

    Mergi printr-un oraş bucureştean brăzdat de griuri permanente galăţene, îţi cauţi adresa, cauţi casa, apartamentul cu două camere în care te rătăceşti mai tare decât un gps în maghiară. A doua cameră te simte şi râde parşiv şi-ţi vine un miros dulceag de sâmbure. Parcă era pe-un splai sau pe-un bulevard, nici măcar taximetriştii nu folosesc vreo reîncarnare aşa că te afli la treistar aproape de cişmigiu, mai ai puţin şi-ajungi. `Teleportează-te cât mai poţi pe harta asta câcăcioasă!` – e gândul printre gânduri sau aşa îţi place să-ţi numeşti impulsurile.
Îl învârţi din prima, în prima cameră, prin aer, primeşti putere şi se pare că acest coleg de muncă sau de liceu e un ciocan magic al vreunui zeu beat evadat din butoiul cu cidru, îl învârţi atât de tare încât camera devine un romb – Zbang!! Clikom!!!
L-ai scăpat vesel, aproape premeditat şi tot ce mai ştii e că voiai un făraş curat să tragi cu mâna bucăţele mici de nas făcut cioburi. Dar fata miroase bine, îţi zâmbeşte şi ştii că sunteţi vecini în tabelul de chimie, când te gândeşti că abia aţi schimbat câteva instincte telepatice şi ălea bruiate de mizeria altor fantezii, a altei mătase topită de vreo creastă profesionistă…