nu e ciudat iubito, că fără să
te cuprind o clipă, fără introducere
suntem la cuprins deprinși de lună, soare sau
de cultele, fără de care
cuplurile nu se pot
lipsi, le pun în cufere, să sufere când
celălalt plânge pe nufere, să bucure degrabă e
de preferat, că dacă noi ne înțelegem separat, e
telepatia cu care am fost înzestrat, tu, eu
și poate oricine așa că mai toarnă niște ceai și
împrăștie-mă-n tine.
la fel ieri când te doream mai tare
pare tare cu finețe
cuburile de binețe când
dintre cele patru fețe
curge ceai verde
ca părul fetei fără pete,
cam pare rău ca apusul la soare
am căutat otrava și n-am
găsit licoare,
n-am găsit vindecare
doar antidotul unui răspuns,
doar ce-am spus am mai spus
doarme în sângele ce-a curs
în timp ce plângeam ca un Isus
supus la plăcere și ardoare.
nu mai promite reușita când
ești pus la încercare,
încearcă să-nțelegi din greșeli
și să greșești și când doare.
Kontraziceri 