parados și uite-așa înlănțuiți tot aruncam lui cronos cel înfometat, os dupa os, iar mai târziu eu îi tot aruncam în față tot ce tu îi aruncai pe dos.
les gats … când îţi stătea în drum spre tine, cel soare fără cer, mai bine te vedeam in colivia din multe limbi de ceas, măcar târziu, mereu târziu, devreme-a fost atunci când „stai” era mereu „rămas”.