strigăt mut dintr-un vas
ce-odinioară era
plin de flori, acum
în casa mortuară.
strigăt mut dintr-un vas
ce-odinioară era
plin de flori, acum
în casa mortuară.
conducte-mamă strănută
la suprafaţă
pilitură de oţel
rame din carne de cupru
si pesti cu cozi nichelate
prinsi de pescari cu
permis stiintific
peisajul patrunde prin
prerii de fiare
pasuni plăcut contopite
cu flori fier-forjate
si-ncarcari de saruturi
de cyborgi gelosi
si cyboarge-nselate
te vreau da`
fără fericire căci am deja
şapte fire deşirate
prin mulţime
am
şapte clipe-n şapte zile
toate ale mele
toate sunt senine
joc cu albele
simultane de iubire
toate ies în pat
doar cu şapte ies din fire
o vai!
păcat de omenire
becuri peste tot
fără nicio licărire,
burgeri peste tot
fructe în muzee
`nu mai ştiu să port
conversaţii pe alee`
da` n-au de ce să ştie
prunci nerăbdători cu bale
viaţa fără fastfud
şi fără camioane
fără caca moale
când simt miros de foame
e rândul tău să muţi
fără zar şi nu sunt dame
te vreau da`
fără fericire, am deja vreo şapte grame
vreau şapte corpuri
ăsta o să se destrame
două mii de distihuri
niciunul cu exit
pe rugină ce-n cadre
tot cade distinsă
o vară prelinsă
difuz printre scorburi
căci veve şi riţa
astupă vizorul
pe Aleea Ruginii
nu ştie cocorul
că migrarea-i aprinsă
Mergi printr-un oraş bucureştean brăzdat de griuri permanente galăţene, îţi cauţi adresa, cauţi casa, apartamentul cu două camere în care te rătăceşti mai tare decât un gps în maghiară. A doua cameră te simte şi râde parşiv şi-ţi vine un miros dulceag de sâmbure. Parcă era pe-un splai sau pe-un bulevard, nici măcar taximetriştii nu folosesc vreo reîncarnare aşa că te afli la treistar aproape de cişmigiu, mai ai puţin şi-ajungi. `Teleportează-te cât mai poţi pe harta asta câcăcioasă!` – e gândul printre gânduri sau aşa îţi place să-ţi numeşti impulsurile.
Îl învârţi din prima, în prima cameră, prin aer, primeşti putere şi se pare că acest coleg de muncă sau de liceu e un ciocan magic al vreunui zeu beat evadat din butoiul cu cidru, îl învârţi atât de tare încât camera devine un romb – Zbang!! Clikom!!!
L-ai scăpat vesel, aproape premeditat şi tot ce mai ştii e că voiai un făraş curat să tragi cu mâna bucăţele mici de nas făcut cioburi. Dar fata miroase bine, îţi zâmbeşte şi ştii că sunteţi vecini în tabelul de chimie, când te gândeşti că abia aţi schimbat câteva instincte telepatice şi ălea bruiate de mizeria altor fantezii, a altei mătase topită de vreo creastă profesionistă…
o pasăre mereu la ora patru
când eu mă hotărăsc c-ar fi s-adorm
mă ţine treaz încă o oră
apoi îmi cântă iar în somn
Lumina era la colţul bisericii printre mercedes-uri cu doişpe clase,
vindea lumânări din stafide – se spune că
şapte minute din acea zi căldarea scoasă goală era dovadă că
apa se transformase în nimic.
dar să lăsăm asta la o parte,
în cimitir e plin de acţiune,
vreo douăzeci de golani trag un grătar de câteva chintale,
alţii îşi împart generos spirtul cu vreun spirit,
pe când unii se tatonează muşchetăresc, fiecare cu…crucea măsii,
aceiaşi cozonaci cu umplutură de ţânţari zac
plini de o contagioasă sine
făcând constant înţepături la pască
cum c-ar avea o umplutură flască ,
zăresc trei beri cu trei butoaie-n spate,
o fabrică de bere nu departe,
cu moaşte în cazan şi muncitorii în vacanţă,
am fost la stână,
am stat de vorbă cu oile,
după zece minute investeam în şerveţele,
după douăzeci plângeam şi eu cu ele,
berbecilor nu le păsa,
de fapt nu-i interesa nimic,
nici nu existau măcar,
mă rog, pe ici pe colo mai rămâne carne pe grătar.
iar la final.. seh torană unu pahr în viin,
biem, biem da` ce sărbătorim?
un gălbenuş înfipt în morcov.