sadu-masu

băiat finuț, potențial valabil, ziceau
toți profesorii c-o să fie notabil,
să-ți spun pe șleau că acum
singura chestie notabilă sunt
vorbe încălcate la dealer și mamă,
procese verbale lângă poze din școală,
prietenii cred c-a-nvățat doar pe stradă,
le-a spus de-olimpiadă, mai să se piardă,
râdeau ca hienele, cu ochii mici după pradă,
să cadă acel ce când te-ai lăsat, de fumat
zice că nu ești bărbat,
și-ți dă o țigară cu tonul său plat,
sperând că tot același prost ai rămas.
și-n plus anturajul nu e de vină, că-n fond
și la urmă tot el se combină, din nou,
tot el ia lopata zilinic la cimitir, iar groapa-și
deschide gura-n sictir,

nici pământu nu-i vesel

c-a născut inutil.

(…)

De Ce Mbrie

la fel ieri când te doream mai tare
pare tare cu finețe
cuburile de binețe când
dintre cele patru fețe
curge ceai verde
ca părul fetei fără pete, 
cam pare rău  ca apusul la soare
am căutat otrava și n-am 
găsit licoare,
n-am găsit vindecare
doar antidotul unui răspuns,
doar ce-am spus am mai spus
doarme în sângele ce-a curs 
în timp ce plângeam ca un Isus 
supus la plăcere și ardoare.
nu mai promite reușita când
ești pus la încercare,
încearcă să-nțelegi din greșeli
și să greșești și când doare.

sponta

pace pentru multa rabdare
pentru cei ce-apreciaza asta
si nu tipa-n gura mare,
pentru cei ce nu forteaza
degetul cu mana-ntreaga,

pentru cei la care paharul lor
se transforma in caldare si iarta frate
de mii de ori fara vreun „poate”
iar minti de pacatosi nu cred ca are
un somn mai bun la noapte si 
libertate ca un soare,

cu ei vreau sa stau
caci  prefer mereu
sa fiu orb intre chiori
decat orb de amandoi,
sau mai bine prost intre destepti
nu vreun destept cu tupeu
care-si minte constiinta
si se crede dumnezeu.

Vis Theria (frag.)

   Era razboiul cel de-al 2,5-lea mondial, iar eu mancam acoperit de corzi de vie struguri stafiditi. Nu stiu daca acceptasem constient sa fiu spion de recunoastere sau pornirea de a-i arata ca sunt barbat a cantarit mai mult, caci observasem ca se da in vant dupa acte de bravura. Poate pentru ca s-a cunoscut indestul incat sa stie sa imblanzeasca si sa mai stie ca pe cat de dur la suprafata, pe-atat de sensibil in interior este omul. 

Ce stiam cu siguranta e ca un sarut de-al ei in momentele alea mi-ar fi permis sa modific timpul si sa calatoresc cateva ore inapoi, pentru cateva minute, intr-atat incat sa informez baza de avalansa de tancuri electrice rosii, sustinute de infanterie strans din urma, apoi aveam sa dispar in prapastia cuantica. Planul bine pus la punct de generalul rosu si de coruptul mare maestru de sah spatial avea sa fie letal, asa ca am scuipat boabele si am inceput sa ma concentrez urmarindu-mi fiecare vibratie a moleculelor si introducand pentru fiecare din ele noi date despre locul si timpul in care sunt materializate, toate astea sub combustia reprezentarii unei apropieri care nu intamplase …