Nu stiai …

Eschimos,
Artist, zapada veche,
Cand urc pe iglu imi arunc scara,
Lumanarea o aprind doar cand se lasa seara.
Stau de veghe-n lan ca secara,
Fara ureche!

Sfidez tot ce e contemporan
Langa stafiile unui cer olan-dez instelat
Si o salvie in cantitati cat sa mai am;

Prietena mea a refuzat sa-si spele creierul cu moda
La modu` meditand fara mascara,
Pleaca in Gabon daca iti eviti in ganduri tara!

Sfios ca un credincios fara os :
Creste-ti planta!
A?  ADN genealogic.
Controleaza-l!
Sunt sanse mari sa fii tig…

…am un nou top de foi copt,
Cand topul cade tu sa stii ca El aduce ploi
Nu razboi!

Nu fi idiot ca Iuda!
Ai doar sabie de lemn
Iar cand am scutu` rupt
Nu ma sub-estima, sunt demential
Iar tu in cel mai bun caz un experiment dement.

Stau in Dacia estica,
Sub-scriu maiestrie celtica,
Imi conturez mizeria cu Peronni
Langa un peron perforat de trenuri dilatate
Ca pupilele din Cehia.

Ma ridic peste turnuri ca o sageata trasa
De un elf cu casca de orc
In caz ca esti porc
Iti dau un rat de imprumut
De un timp scurm in pamant.

Logica mea destrama ratiunea de caiet gol, 
Gorgon, sunt UN mongol, in subsol,
Tripat intr-o coliba, termopane mandre din sticla
Da-mi un siclu de argint , te rog,
Ca din nou nu am control ca avioanele cu kerosenul la sol!

Ma innec intr-un parau de pixuri fara pasta!
Stau in lan de grau, caut staul printre grauri
Dar mai grav e ca in loc de aur
Noi foram inimi desarte si orgolii,
N-au tezaur!

Pixelii te-mping sa folosesti periuta cea mai casta
Ia-o pe cea albastra,
Dar intai invata-te sa iti inveti maimuta!

Murdar cu dinti rosii,
Vampir cu buletin din Valhalla!
Trec peste pasta ta de dinti
Ca un tren indian vara!

Si sa-ti spun pe la final
Pe mansarda din Finlanda,
Mai pronuntat ca Decebal!
Cred ca Mos Craciun ar merita sa-nghete
Fara ghete intr-un frigider din Groenlanda!
Animal, animal, rosu ca sosia lui Jackie Chan
Fugi de mine
Pe un horn african din Sudan…
Mai pronuntat ca Decebal!

VIII

Mesopotamia – Creuzetul Civilizaţiei Orientale

O să te conduc până în vârful celei mai înalte piramide şi o să te rog să îţi imaginezi că eşti înzestrat cu ochi de şoim.  Departe, foarte departe, diincolo de nisipurile aurii ale deşertului, vei fi orbit de ceva verde şi sclipitor. Este o vale situată între două râuri. E Paradisul Vechiului Testament. E târâmul misterului şi a miracolului căruia grecii i-au spus : Mesopotamia – „ţara dintre râuri”.

Numele celor două râuri sunt : Eufrat ( numit de babilonieni – Purattu ) şi Tigru ( cunoscut şi ca Diklat ). Îşi începeau cursul din mijlocul zăpezilor din munţii Armeniei, acolo unde arca lui Noe şi-a găsit locul de oprire, şi curgeau prin câmpiile sudice până când ajungeau pe malurile mlăştinoase ale golfului persan. Ele îndeplineau un rol foarte binefăcător. Transformau regiunile aride ale Asiei de vest într-o grădină fertilă.

Valea Nilului atrăgea oameni pentru că le oferea hrană sub nişte condiţii destul de convenabile. „Ţara dintre râuri” era renumită pentru acelaşi motiv. Era o ţară promiţătoare şi atât locuitorii din munţii din nord cât şi triburile care cutreierau prin deşerturile de sud au încercat să revendice acest teritoriu înspre propria şi exclusiva lor posesie.

Constanta rivalitate dintre munteni şi nomazii din deşert a condus la un război interminabil. Numai cei mai puternici şi curajoşi puteau să spere că vor supravieţui şi acest lucru va explica cum a devenit Mesopotamia leagănul unei clase foarte puternice de oameni care erau capabil de a crea o civilizaţie ce era în fiecare aspect la fel de importantă ca cea a Egiptului.

Traducere după Hendrik Van Loon ©

II : Punerea în Scenă

NOI trăim sub un semn de întrebare gigant.

Cine suntem?

De unde venim?

Încotro ne îndreptăm?

Încet, dar cu un curaj neobosit tot împingem semnul întrebării mai departe spre linia îndepărtată, diincolo de orizont, de unde sperăm să aflăm un răspuns.

Nu am ajuns foarte departe.

Nu știm foarte multe încă, totuși am ajuns la punctul în care ( cu o judecată rezonabilă )  putem să ne dăm cu părerea despre multe lucruri.

În acest capitol vă voi povesti cum a fost așezată ( conform credinței cele mai ortodoxe ) scena pentru prima apariție a omului.

Dacă reprezentăm perioada în care era posibilă existența viețuitoarelor pe planetă cu o linie de lungimea aceasta,

atunci scurta linie, imediat de sub ea, indică perioada în care omul ( ori o creatură mai mult sau mai puțin umană ) a trăit pe acest pământ.

Ultimul care a sosit a fost omul, tot el a fost primul care și-a folosit creierul în scopul cuceririi forțelor naturii. Acesta e motivul pentru care suntem interesați să-l studiem pe el, și nu pisicile sau caii sau oricare alte animale, care în felul lor au în spate un fir cronologic al dezvoltării foarte interesant.

Traducere şi imagine după Hendrik Van Loon ©

Istoria Omenirii : I

Undeva sus în Nordul ţinutului Svithjod se află o piatră. Are o înălţime ce măsoară mii de kilometri, iar lăţimea este încă pe-atât. O dată la câţiva mii de ani o pasăre micuţă vine la această piatră pentru a-şi ascuţi ciocul.

Când  piatra se erodează de tot,  o zi de eternitate va fi trecut…

                                                                           Traducere şi imagine după Hendrik Van Loon ©