Istoria Omenirii : I

Undeva sus în Nordul ţinutului Svithjod se află o piatră. Are o înălţime ce măsoară mii de kilometri, iar lăţimea este încă pe-atât. O dată la câţiva mii de ani o pasăre micuţă vine la această piatră pentru a-şi ascuţi ciocul.

Când  piatra se erodează de tot,  o zi de eternitate va fi trecut…


                                                                           Traducere şi imagine după Hendrik Van Loon ©

Reclame

Publicat de

kontraziceri

kontrazici sau altădată?

2 gânduri despre „Istoria Omenirii : I”

  1. despre eternitate vorbesc doar istoricii și religioșii… și câtă nevoie am avea de ea și noi, muritorii… 🙂
    eu știam alternativa cu… bucata de catifea, în locul ciocului de pasăre… cred că mai degrabă tocești catifeaua decât să reușești să distrugi măcar un mm de munte…
    și se duce la odihnă pasărea… până i se tocește ciocul… și muntele nici măcar o fărâmă nu s-a tocit… 🙂

Kontrazici ?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s