Superman, tigru, Edward Cullen (am găsit pe Google, exemplu trist!), Barbie, rockstar, degustător de vinuri, rege… meserii veritabile, dornice de trânte cu posibilul şi mai ales cu naivitatea unei vârste.Totuşi, originea ocupaţiei/-iilor primordiale este greu de determinat, în primul rând dispare acea amintire sau entuziasmul legat de ea ori respectivul se lipseşte de `efortul` de a-şi urma vreun vis şi se scaldă în mediocritate ca un scafandru profesionist amintindu-şi eventual de ce-şi dorea să devină din cauza vreunei revelaţii cauzate de succesul altora în care parcă s-ar oglindi, şi uite aşa am dat definiţia parţială a invidiei.
Se ştie în schimb Originea acestei iniţiative de a împărtăşi pe blog aspiraţiile profesionale (de acum sau din timpuri mai vechi); eu am primit leapşa de la Adi şi o să o arunc mai departe întocmai ca o vină neasumată (la sfârşitul postării).
1. Conductor
Sună electrizant, numai că are doar conotaţii feroviare.
Cândva, când abia pusesem picioru-ntr-un tren mi-am declarat solemn că vreau să stau mai mult timp pe acest miriapod de fier care îşi urlă staţiile.De ce? Îmi plăceau schimbările dese de peisaj şi fluxul de oameni străini, la fel ca şi tot ce ţinea de sunetele roţilor noaptea, în tunel, în câmpie deschisă, la macaz (atunci parcă-şi rupea oasele trenul), şi mai ales voiam să ştiu – printre altele- dacă o săritură suficient de puternică între vagoane l-ar putea dezmembra ?
(5-6 ani)
2. Pictor
Liceul de Artă a fost un început logic însă cuprinsul şi-a înşelat prefaţa şi a lăsat finalul în aer, liber de a-l `picta` cum vreau eu, când vreau eu.Cert este că nu am renunţat la culoare şi creaţia în culoare, lucru valabil şi pentru desen.
(10 ani)
3. Arhitect
Am aflat pe parcurs că e cale lungă până a ajunge acolo.Adică îţi trebuie cunoştinţe să proiectezi un wc săpat (de lemn), darămite edificii.Sugestiile altora n-au fost de ajuns la fel ca şi matematica cu care m-am măsurat decât rareori şi faţă de care n-am `construit` niciun fel de simpatie deosebită, mai ales că geometria predată în şcoli nu-i cea mai distractivă.
(13-14 ani)
4. Fotbalist
Ştiindu-mă pe mine acum, mă mir cum de n-am mers până la capăt cu asta, mai ales că-mi plăcea foarte mult acest sport în vremea aceea.Am dat dovadă de un surprinzător pragmatism atunci cântărind uşor mai mult o viaţă bazată pe învăţat şi mai puţin viaţa antrenamentelor şi cantonamentelor.E de prost gust să fii modest degeaba la fel ca şi lauda de sine (prin definiţie tot degeaba, excepţia în ambele cazuri o face sarcasmul), totuşi mi s-a confirmat în repetate rânduri existenţa unui oarecare talent peste medie care dezvoltat, în mod sigur, ar fi dat rod.
(14-15 ani)
5. Actor
M-a atras arta actorului pentru că-mi doream să-mi cultiv expresivitatea şi dezinhibarea prin intermediul personajelor mele.Din păcate, nu am avut iniţiativa să mă implic în nimic legat de aceasta, orbit de propriile porniri nesănătoase ale adolescenţei şi am lâncezit într-o stare de autocompătimire consolându-mă într-un mod patetic cu `ce-aş fi putut face` (valabil şi pentru un cerc de 3 ani din mijlocul perioadei în cauză).Aici, la sugestia unei persoane dragi mie (Doina) m-am gândit serios să dau admiterea la UNATC, dar, din păcate, cum a plecat sursa curajului şi iniţiativei am renunţat la acest scop şi se pare că… l-am transferat aici.
(16-17 ani)
6. Scriitor
Prima mea motivaţie adevărată şi totodată un îndrumar a fost domnul Stephen King şi cartea sa, Despre scris (altele au fost muzele indispensabile şi neliniştite, insuficiente pentru a le numi motivaţii ci doar `scântei`).
Am realizat că cel mai important este să citesc cât mai mult pentru a-mi mări laboratorul de idei, şi să scriu la intervale regulate pentru a-mi croi mijloace, idei sau motive (instrumente în laborator).Am scris în mare parte versuri dar şi puţină proză.Am în cap destule, de asta viitorul îşi va freca mâinile şi mă va bate pe umeri aprobator, până atunci sunt în prezent şi mă găseşti la litera A.
(17 ani)
N-am renunţat poate la niciun vis de mai sus, numai că unele par mai tangibile, altele mai de neatins, că nu ştii niciodată de unde sare iepurele, dacă ai şti nu te-ai mai numi vânător saau… ai fi Houdini şi răspunsul ar fi : joben! În concluzie vorba lui Adi „când mă fac mare vreau să mă fac bogat, bă!”
Donez leapşa lui Anca şi Alexandrei plus câte o îmbrăţişare virtuală.
Kontraziceri 