Ca un superglue prost sau pur şi simplu expirat de prea mult timp, Sf. Valentin se lipeşte provizoriu în inima îndrăgostiţilor la fel ca un Isus, de Paşte, pentru creştini.
Prea puţin necesar de menţionat că acest fenomen este o scursură americanăcu dinţi comerciali. Departe de asta, acest drum a fost bătătorit de prea mulţi într-atât încât cei care au făcut-o s-au ales cu un creier lucios, în pană de impuls.
De fapt, această zi de 14 din februarie aduce într-o statistică mai multe despărţiri decât în restul zilelor anului – zile care protestează în fiecare înjurătură de 14 feb. Motivele sunt infinite, de la simple cadouri uitate, până la cadouri idioate ce declanşează sentimente de NuNeMaiPrindeVaraÎmpreună; de la dezacorduri etice cu privire la această zi în sine până la dezacorduri cu privire la titlul filmului deja-tradiţional (un preludiu sexual fals ) din seara de paişpe`; iar coada de motive se cască într-un mucenic ce prevesteşte martirajul din martie.
Măcar de-ar fi dusă până la capăt : un Valentin şi o Valentina – un simbol mai sincer şi un model mai clar a ceea ce este şi ce reprezintă o zi; fericirea celor doi prezentată în reclame mari, în desene pe felicitări şi în deschiderea oricărui film rulat –“Valentin şi Valentina vă urează vizionare plăcută şi… atenţie ce faceţi pe sub scaune..hi-hi”, căci Valentin singur, e un biet onanist de performanţă.
În concluzie, nu-l mai mâniaţi pe Cupidon şi acordaţi şi celorlalte zile o şansă!
…deci să lăsăm statusurile single să vină la Facebook şi să se-ngroaşe rubrica matrimonială :`Despre mine` a celor singuri.Amiiin!
Audiţie Roz!
Kontraziceri 