Mă opresc să ascult furnicile de pe spate, ele merg cu paşi mici, apăsaţi spre ceafă de unde se întorc pe şira spinării asemenea unui puhoi de oameni ce sunt nevoiţi să fugă de apocalipsă printr-un tunel.Bătăi plecate în vacanţă prin tâmple, încheieturi şi călcăie…fug, din nou!
Spaţiu tăiat în cadre de câte zece metri rămâne sacadat în spate, în faţă e timpul, când alerg adun informaţii despre copii lui…
Kontraziceri 