Nu stiai …

Eschimos,
Artist, zapada veche,
Cand urc pe iglu imi arunc scara,
Lumanarea o aprind doar cand se lasa seara.
Stau de veghe-n lan ca secara,
Fara ureche!

Sfidez tot ce e contemporan
Langa stafiile unui cer olan-dez instelat
Si o salvie in cantitati cat sa mai am;

Prietena mea a refuzat sa-si spele creierul cu moda
La modu` meditand fara mascara,
Pleaca in Gabon daca iti eviti in ganduri tara!

Sfios ca un credincios fara os :
Creste-ti planta!
A?  ADN genealogic.
Controleaza-l!
Sunt sanse mari sa fii tig…

…am un nou top de foi copt,
Cand topul cade tu sa stii ca El aduce ploi
Nu razboi!

Nu fi idiot ca Iuda!
Ai doar sabie de lemn
Iar cand am scutu` rupt
Nu ma sub-estima, sunt demential
Iar tu in cel mai bun caz un experiment dement.

Stau in Dacia estica,
Sub-scriu maiestrie celtica,
Imi conturez mizeria cu Peronni
Langa un peron perforat de trenuri dilatate
Ca pupilele din Cehia.

Ma ridic peste turnuri ca o sageata trasa
De un elf cu casca de orc
In caz ca esti porc
Iti dau un rat de imprumut
De un timp scurm in pamant.

Logica mea destrama ratiunea de caiet gol, 
Gorgon, sunt UN mongol, in subsol,
Tripat intr-o coliba, termopane mandre din sticla
Da-mi un siclu de argint , te rog,
Ca din nou nu am control ca avioanele cu kerosenul la sol!

Ma innec intr-un parau de pixuri fara pasta!
Stau in lan de grau, caut staul printre grauri
Dar mai grav e ca in loc de aur
Noi foram inimi desarte si orgolii,
N-au tezaur!

Pixelii te-mping sa folosesti periuta cea mai casta
Ia-o pe cea albastra,
Dar intai invata-te sa iti inveti maimuta!

Murdar cu dinti rosii,
Vampir cu buletin din Valhalla!
Trec peste pasta ta de dinti
Ca un tren indian vara!

Si sa-ti spun pe la final
Pe mansarda din Finlanda,
Mai pronuntat ca Decebal!
Cred ca Mos Craciun ar merita sa-nghete
Fara ghete intr-un frigider din Groenlanda!
Animal, animal, rosu ca sosia lui Jackie Chan
Fugi de mine
Pe un horn african din Sudan…
Mai pronuntat ca Decebal!

XIII : Frumusetea Aegeei Apune ca sa Rasara

MAREA EGEE

Oameni mării Egee au purtat civilizaţia vechii Asii în pustietatea Europei 

CALUL TROIAN

Pe timpul cand Heinrich Schliemann era doar un baietel, tatal sau i-a spus povestea Troiei. I-a placut acea poveste mai mult decat orice altceva auzise si l-a influentat atat de tare incat imediat cum a fost destul de mare sa plece de-acasa a plecat spre Grecia pentru `a gasi Troia`. Faptul ca era fiul unui pastor sarac dintr-un sat din Mecklenburg nu l-a deranjat. Stia ca va avea nevoie de bani astfel a decis sa adune o avere mai intai si apoi sa intreprinda cautarile sale. La urma urmei a reusit sa adune o avere mare intr-un timp foarte scurt, si imediat cum a avut destui bani sa organizeze o expeditie a calatorit in coltul de nord-vest al Asiei Minore unde presupunea ca Troia era situata.

In acel ungher al vechii Asii Minor era o colina acoperita cu campuri de cereale. Conform traditiei era casa lui Priam, regele Troiei. Schliemann, al carui entuziasm era cumva mai mare decat cunostintele sale, nu a pierdut timp cu explorarile preliminare.

                           SCHLIEMANN SAPA DUPA TROIA

A inceput imediat sa sape. Si a sapat cu un asemenea zel si o asemenea viteza incat situl sau de sapaturi a mers drept prin inima orasului pe care il cauta si l-a condus catre ruinele unui alt oras ingropat care era cu cel putin o mie de ani mai vechi decat Troia despre care Homer a scris. Apoi ceva interesant s-a intamplat. Daca Schliemann a gasit cateva ciocane din piatra finisate si poate cateva piese brute de olarit, nimeni n-a fost surprins. In loc de a descoperi astfel de obiecte, pe care oamenii le-au asociat in general cu oamenii preistorici ce au trait in acele regiuni inainte de venirea grecilor, Schliemann a gasit statuete frumoase, bijuterii foarte scumpe si vase ornamentate dupa un tipar ce era strain grecilor.

El a pus in fata  sugestia ce spune ca zece secole inaintea marelui razboi troian, coasta Egeei a fost locuita de un popor misterios de oameni care era in multe feluri superior salbaticelor triburi ale grecilor care le-au invadat tara si le-au distrus civilizatia ori au absorbit-o pana si-a pierdut orice urma de originalitate. Iar aceasta sugestie s-a dovedit adevarata. La sfarsitul anilor (18)`70, Schliemann a vizitat ruinele Micenei, ruine care erau atat de vechi incat indreptarele romane s-au minunat de varsta lor.

MICENE IN ARGOLIS

Din nou, dupa dalele plate de piatra de o forma mica si rotunda, Schliemann a dat peste o minunata comoara care a fost lasata de acei oameni misteriosi ce acopereau coasta greceasca cu orasele lor si care au construit ziduri atat de mari, atat de grele si atat de puternice incat grecii le-au numit lucrarile titanilor, acei uriasi semi-zei care in vremuri stravechi obisnuiau sa se joace cu varfurile muntilor.

Un studiu foarte atent asupra acestor multe relicve a distrus cateva aspecte romantice ale povestii. Facatorii acestor opere de arta timpurii si constructorii acestor fortarete puternice  nu erau vrajitori, ci simpli marinari si comercianti. Ei locuiau in Creta si pe multele insulite ale marii Egee.

Pentru mai mult de un mileniu ei au mentinut un imperiu insular care a dezvoltat forme inalte ale artei. Intr-adevar, cel mai important oras al lor, Cnossos, de pe coasta de nord-est a Cretei, era in intregime modern in standardele sale asupra igienei si confortului. Palatul avea retele de canalizare, casele erau dotate cu sobe iar cnossienii erau primii oameni care foloseau zilnic cada.

 PODURILE INSULARE DINTRE ASIA SI EUROPA

Palatul regelui lor era faimos pentru scarile lui spiralate si pentru antreul pentru banchete urias. Pivnitele de sub acest palat, unde vinul, cerealele si uleiul de masline erau pastrate, era atat de vast si a impresionat atat de mult pe primii vizitatori greci incat acestia au dat nastere povestii labirintului, numele pe care il dam unei structuri cu atatea pasaje intortocheate incat e aproape imposibil sa gasesti o cale de iesire odata ce usa frontala s-a inchis peste sinele nostru inspaimantat.

Totusi ce anume s-a ales de acest mare Imperiu Egean si ce i-a cauzat brusca decadere este o enigma cu cheia, cel mai probabil, pe fundul Marii Egee.

Cretanii erau obisnuiti cu arta scrisului, totusi nimeni nu a reusit inca sa le descifreze inscriptiile. Prin urmare, istoria lor este ascunsa noua. Trebuie sa reconstruim inregistrarile aventurilor lor dintre ruinele pe care egeenii le-au lasat in urma. Aceste ruini cristalizeaza faptul ca lumea Egeei a fost cucerita rapid de un popor mult mai putin civilizat care venise recent de pe meleagurile nordice ale Europei. Numai daca am cocheta prea mult cu greseala, acei salbatici care au fost responsabili pentru distrugerea civilizatiilor cretane si egeene nu erau nimeni altii decat acele triburi de pastori peregrini care tocmai luasera in stapanire peninsula pietroasa dintre marea Adriatica si marea Egee care ne sunt cunoscuti sub numele de : Greci.

Traducere şi imagini după Hendrik Van Loon şi http://google.com  ©

X : A XI-a Poruncă

           POVESTEA LUI MOISE, CONDUCĂTORUL POPORULUI   EVREU

Undeva cu douăzeci de secole înaintea erei noastre, un mic şi nesemnificativ trib de păstori semitici şi-a părăsit vechiul sălaş, care era situat în ţinutul Ur la gura Eufratului, şi a încercat să găsească păşuni proaspete pe domeniul regilor babilonieni. Ei au fost alungaţi de soldaţii regali şi s-au mişcat înspre vest căutând o parcelă de teritoriu neocupat unde ar putea să-şi aşeze corturile.

Acest trib de păstori era cunoscut sub numele de israeliţi, sau cum le spunem noi : evrei. Aceştia au cutreierat în lung şi-n lat, şi după mulţi ani de peregrinări în zadar le-au fost dat adăpost în Egipt. Pentru mai mult de cinci secole au locuit printre egipteni, iar când ţara lor de adopţie a fost invadată de jefuitorii Hysko ( cum am văzut în povestea Egiptului ) au reuşit să se facă utili pentru invadatorii străini şi au fost lăsaţi în pace cu tot cu păşunile lor. Dar după un lung război de independenţă, egiptenii i-au mânat pe Hysko diincolo de Valea Nilului iar  evreii au fost coborâţi la nivelul de sclavi şi au fost forţaţi să muncească la drumuri şi la piramide. Şi cum graniţa era apărată de soldaţi egipteni, evreilor le era imposibil să evadeze.

                                             CUTREIERĂRILE EVREILOR

După mulţi ani de suferinţă au fost salvaţi de soarta lor infectă de către un evreu tânăr, pe nume Moise, care pentru mult timp a trăit în deşert şi a învăţat acolo să aprecieze virtuţile simple ale primilor săi strămoşi care se îndepărtaseră de oraşe şi de viaţa la oraş şi au refuzat să fie stricaţi de lipsa de griji şi luxul unei civilizaţii străine.

Moise a decis să-şi aducă oamenii pe calea plină de iubire a străbunilor. El a reuşit să treacă de trupele egiptene care fuseseră trimise după el şi a condus poporul său în inima câmpiei, la poalele muntelui Sinai. În timpul acestei lungi şi sihastre vieţi în deşert a învăţat să slăvească puterea lui Dumnezeu care stăpânea cerurile şi de care păstorii depindeau cu viaţa. Acest Dumnezeu, unul dintre multele divinităţi care au fost venerate pe o scară larg în vestul Asiei era numit Jehova, şi prin învăţătura lui Moise a devenit singurul Stăpân al poporului evreu.

Într-o zi, Moise s-a făcut nevăzut din tabăra evreilor. Se zvonea că a plecat cărând două table de piatră. În amiaza aceea vârful muntelui a fost ascuns vederii. Întunecimea unei furtuni îngrozitoare îl ascundea de ochiul lumii. Dar când Moise s-a întors, iată! stăteau gravate pe table cuvintele pe care Iehova le-a zis israeliţilor printre bubuiturile de tunet şi fulgere orbitoare. Şi din acel moment, Iehova a fost recunoscut de către toţi evreii ca Stăpânul Cel Mai Înalt al sorţii lor, singurul Dumnezeu Adevărat, care i-a învăţat cum să trăiască nişte vieţi sfinte atunci când i-a invitat să urmeze legea înţeleaptă a celor Zece Porunci.

L-au urmat pe Moise când acesta i-a rugat să-şi continue călătoria prin deşert. L-au ascultat când le-a spus ce să mănânce şi ce să bea, ce să evite astfel încât să reziste în acel climat fierbinte. Şi în final, după mulţi ani de cutreierare, au ajuns pe un pământ ce părea plăcut şi prosper. Era numit Palestina, care înseamnă ţara „Pilistu” a filistenilor, un mic trib de cretani ce s-au stabilit de-alungul coastei după ce au fost alungaţi de pe propria lor insulă. Din nefericire, insula principală, Palestina, era deja locuită de alt popor semitic numit canaaniţi. Dar evreii şi-au forţat intrarea în văi şi şi-au construit oraşe şi un templu monumental într-un oraş  pe care l-au numit Ierusalim, Casa Păcii.

MOISE VEDE ŢARA SFÂNTĂ

Cât despre Moise, el nu mai era liderul poporului său. I s-a permis să vadă crestele munţilor Palestinei de departe. Apoi şi-a închis ochii obosiţi. El a lucrat cu credinţă şi din greu pentru a-l mulţumi pe Iehova. Nu numai că şi-a ghidat semenii afară din lanţurile sclaviei într-o viaţă liberă şi independentă dar i-a şi făcut pe evrei prima naţiune ce slăvise un singur Dumnezeu.

 

 

Traducere şi imagini după Hendrik Van Loon şi http://google.com  ©