boabele strugurilor albi
stau pitite, plângând parşiv
în papila ta,
boabele de miere te-nțeapă cu
hexagoane dulci și moi,
pentru noi din roi,
babele se miră ce mere mari
și newtoni mici mătură covorul
pe aici, pe sub furnici care
cară-n ultima strigare multe
sute de dejunuri, prânzuri scurte,
cine lungi și cine vine,
cine cu râsuri háine lasă
greieru-n suspine, fără haine, fără pâine,
fără mâine…
pentru tot este cocorul, face,
tace tot decorul, trage vârful aripii,
meteo! și
filmul pắsării.
