NOI trăim sub un semn de întrebare gigant.
Cine suntem?
De unde venim?
Încotro ne îndreptăm?
Încet, dar cu un curaj neobosit tot împingem semnul întrebării mai departe spre linia îndepărtată, diincolo de orizont, de unde sperăm să aflăm un răspuns.
Nu am ajuns foarte departe.
Nu știm foarte multe încă, totuși am ajuns la punctul în care ( cu o judecată rezonabilă ) putem să ne dăm cu părerea despre multe lucruri.
În acest capitol vă voi povesti cum a fost așezată ( conform credinței cele mai ortodoxe ) scena pentru prima apariție a omului.
Dacă reprezentăm perioada în care era posibilă existența viețuitoarelor pe planetă cu o linie de lungimea aceasta,
atunci scurta linie, imediat de sub ea, indică perioada în care omul ( ori o creatură mai mult sau mai puțin umană ) a trăit pe acest pământ.
Ultimul care a sosit a fost omul, tot el a fost primul care și-a folosit creierul în scopul cuceririi forțelor naturii. Acesta e motivul pentru care suntem interesați să-l studiem pe el, și nu pisicile sau caii sau oricare alte animale, care în felul lor au în spate un fir cronologic al dezvoltării foarte interesant.
Traducere şi imagine după Hendrik Van Loon ©
Kontraziceri 