VIII

Mesopotamia – Creuzetul Civilizaţiei Orientale

O să te conduc până în vârful celei mai înalte piramide şi o să te rog să îţi imaginezi că eşti înzestrat cu ochi de şoim.  Departe, foarte departe, diincolo de nisipurile aurii ale deşertului, vei fi orbit de ceva verde şi sclipitor. Este o vale situată între două râuri. E Paradisul Vechiului Testament. E târâmul misterului şi a miracolului căruia grecii i-au spus : Mesopotamia – „ţara dintre râuri”.

Numele celor două râuri sunt : Eufrat ( numit de babilonieni – Purattu ) şi Tigru ( cunoscut şi ca Diklat ). Îşi începeau cursul din mijlocul zăpezilor din munţii Armeniei, acolo unde arca lui Noe şi-a găsit locul de oprire, şi curgeau prin câmpiile sudice până când ajungeau pe malurile mlăştinoase ale golfului persan. Ele îndeplineau un rol foarte binefăcător. Transformau regiunile aride ale Asiei de vest într-o grădină fertilă.

Valea Nilului atrăgea oameni pentru că le oferea hrană sub nişte condiţii destul de convenabile. „Ţara dintre râuri” era renumită pentru acelaşi motiv. Era o ţară promiţătoare şi atât locuitorii din munţii din nord cât şi triburile care cutreierau prin deşerturile de sud au încercat să revendice acest teritoriu înspre propria şi exclusiva lor posesie.

Constanta rivalitate dintre munteni şi nomazii din deşert a condus la un război interminabil. Numai cei mai puternici şi curajoşi puteau să spere că vor supravieţui şi acest lucru va explica cum a devenit Mesopotamia leagănul unei clase foarte puternice de oameni care erau capabil de a crea o civilizaţie ce era în fiecare aspect la fel de importantă ca cea a Egiptului.

Traducere după Hendrik Van Loon ©