Cilindri de aburi, conici deja de furia unui respirat apăsat, condensează volumuri mici de zăpadă.Aşteptarea unui semn divin nu-ntârzie s-aştepte iar semnu` se-arată sub forma unei structuri simple prin revelaţia ei, şi complexe prin lentila raţiunii :
Pătrund lumi în lumea de gheaţă, grădini paradisiace în acordul motorului nervos central cu 10 pomi ai vieţii ce-şi aruncă fructele cu tentacule înaripate. Mecanisme sunt dezvăluite zgomotos de clicuri succesive ale miracolului de a funcţiona.Maşini întregi îşi creează braţe cu care montează alte maşini crescute cu credinţa în Primul Braţ, ele se îmbrăţişează necontenit în evoluţia lor .
Muzica se repetă, stau nemişcat să-i ascult noutatea, iar tremuratul informaţiei mă antreneză în perseverenţa de a sta nemişcat.Îmi mişc interiorul în rearanjări de atomi şi mă scald în Eufrat ca un tigru…
Când zăpada va păşi cu paşii-i palizi va trosni sub picioare la fel ca neuronii apăsaţi de gânduri. Acum e decembrie (din nou), şi am : ţurţuri la sprâncene, stalactite în privire şi suficient oxigen cât să transform inspiraţia în respiraţie.
Inspir miros rece de nări lipite -tentativa nasului de a se feri de sunetul cuvintelor reci care tatuează gânduri permanente- îmi văd conurile de abur şi vaporii de zăpadă, seamănă ca două picături de apă, prima ce sare din ochi, a doua sărată din pori.
Kontraziceri 