MAREA EGEE
Oameni mării Egee au purtat civilizaţia vechii Asii în pustietatea Europei
CALUL TROIAN
Pe timpul cand Heinrich Schliemann era doar un baietel, tatal sau i-a spus povestea Troiei. I-a placut acea poveste mai mult decat orice altceva auzise si l-a influentat atat de tare incat imediat cum a fost destul de mare sa plece de-acasa a plecat spre Grecia pentru `a gasi Troia`. Faptul ca era fiul unui pastor sarac dintr-un sat din Mecklenburg nu l-a deranjat. Stia ca va avea nevoie de bani astfel a decis sa adune o avere mai intai si apoi sa intreprinda cautarile sale. La urma urmei a reusit sa adune o avere mare intr-un timp foarte scurt, si imediat cum a avut destui bani sa organizeze o expeditie a calatorit in coltul de nord-vest al Asiei Minore unde presupunea ca Troia era situata.
In acel ungher al vechii Asii Minor era o colina acoperita cu campuri de cereale. Conform traditiei era casa lui Priam, regele Troiei. Schliemann, al carui entuziasm era cumva mai mare decat cunostintele sale, nu a pierdut timp cu explorarile preliminare.
SCHLIEMANN SAPA DUPA TROIA
A inceput imediat sa sape. Si a sapat cu un asemenea zel si o asemenea viteza incat situl sau de sapaturi a mers drept prin inima orasului pe care il cauta si l-a condus catre ruinele unui alt oras ingropat care era cu cel putin o mie de ani mai vechi decat Troia despre care Homer a scris. Apoi ceva interesant s-a intamplat. Daca Schliemann a gasit cateva ciocane din piatra finisate si poate cateva piese brute de olarit, nimeni n-a fost surprins. In loc de a descoperi astfel de obiecte, pe care oamenii le-au asociat in general cu oamenii preistorici ce au trait in acele regiuni inainte de venirea grecilor, Schliemann a gasit statuete frumoase, bijuterii foarte scumpe si vase ornamentate dupa un tipar ce era strain grecilor.
El a pus in fata sugestia ce spune ca zece secole inaintea marelui razboi troian, coasta Egeei a fost locuita de un popor misterios de oameni care era in multe feluri superior salbaticelor triburi ale grecilor care le-au invadat tara si le-au distrus civilizatia ori au absorbit-o pana si-a pierdut orice urma de originalitate. Iar aceasta sugestie s-a dovedit adevarata. La sfarsitul anilor (18)`70, Schliemann a vizitat ruinele Micenei, ruine care erau atat de vechi incat indreptarele romane s-au minunat de varsta lor.
MICENE IN ARGOLIS
Din nou, dupa dalele plate de piatra de o forma mica si rotunda, Schliemann a dat peste o minunata comoara care a fost lasata de acei oameni misteriosi ce acopereau coasta greceasca cu orasele lor si care au construit ziduri atat de mari, atat de grele si atat de puternice incat grecii le-au numit lucrarile titanilor, acei uriasi semi-zei care in vremuri stravechi obisnuiau sa se joace cu varfurile muntilor.
Un studiu foarte atent asupra acestor multe relicve a distrus cateva aspecte romantice ale povestii. Facatorii acestor opere de arta timpurii si constructorii acestor fortarete puternice nu erau vrajitori, ci simpli marinari si comercianti. Ei locuiau in Creta si pe multele insulite ale marii Egee.
Pentru mai mult de un mileniu ei au mentinut un imperiu insular care a dezvoltat forme inalte ale artei. Intr-adevar, cel mai important oras al lor, Cnossos, de pe coasta de nord-est a Cretei, era in intregime modern in standardele sale asupra igienei si confortului. Palatul avea retele de canalizare, casele erau dotate cu sobe iar cnossienii erau primii oameni care foloseau zilnic cada.
PODURILE INSULARE DINTRE ASIA SI EUROPA
Palatul regelui lor era faimos pentru scarile lui spiralate si pentru antreul pentru banchete urias. Pivnitele de sub acest palat, unde vinul, cerealele si uleiul de masline erau pastrate, era atat de vast si a impresionat atat de mult pe primii vizitatori greci incat acestia au dat nastere povestii labirintului, numele pe care il dam unei structuri cu atatea pasaje intortocheate incat e aproape imposibil sa gasesti o cale de iesire odata ce usa frontala s-a inchis peste sinele nostru inspaimantat.
Totusi ce anume s-a ales de acest mare Imperiu Egean si ce i-a cauzat brusca decadere este o enigma cu cheia, cel mai probabil, pe fundul Marii Egee.
Cretanii erau obisnuiti cu arta scrisului, totusi nimeni nu a reusit inca sa le descifreze inscriptiile. Prin urmare, istoria lor este ascunsa noua. Trebuie sa reconstruim inregistrarile aventurilor lor dintre ruinele pe care egeenii le-au lasat in urma. Aceste ruini cristalizeaza faptul ca lumea Egeei a fost cucerita rapid de un popor mult mai putin civilizat care venise recent de pe meleagurile nordice ale Europei. Numai daca am cocheta prea mult cu greseala, acei salbatici care au fost responsabili pentru distrugerea civilizatiilor cretane si egeene nu erau nimeni altii decat acele triburi de pastori peregrini care tocmai luasera in stapanire peninsula pietroasa dintre marea Adriatica si marea Egee care ne sunt cunoscuti sub numele de : Greci.
Traducere şi imagini după Hendrik Van Loon şi http://google.com ©
Kontraziceri 