E o artă să știi să faci orice, chiar să și taci. Auto-observarea ( disciplină pare un cuvânt mai distant, care-și bandajează sensul asupritor ) vine în urma renunțării de bunăvoie a prejudecăților, a golirii minții pe tot parcursul procesului.
Gândurile rezultă în acțiuni, iar acțiunile încurajează gândurile viitoare, așadar este esențială o vigilență universală de 360 grade pentru a obține rezultate cu adevărat transformatoare.
Când greșim, de multe ori ne concentrăm spre vină și analizăm proporțiile greșelii ( provocând apariția altei greșeli, în interpretare ) astfel riscăm să închidem și mai tare ochii și să creăm un obicei leneș și distructiv de a fi contabili și călăi.
Dimpotrivă, atenția își merită energia înspre o înțelegere atât rațională cât și metafizică ( cu alte cuvinte completă ) a armoniei pe care ai dereglat-o pentru câteva clipe atunci când ai greșit. Odată cu înțelegerea vine recunoașterea și ajutorul. De fapt, e chiar primul-ajutor pe care-l oferi ție însuți, eliberarea de vina falsă și completarea percepției vieții cu încă o bucățică de puzzle.
Vizavi de acest aspect, este bine de reținut că orice greșeală poate fi demontată ( iertată ) prin acești pași naturali, pași care se pot lăuda atât cu poamele evoluției dar și cu cele ale revoluției.
Greșesc?
Kontraziceri 