Era razboiul cel de-al 2,5-lea mondial, iar eu mancam acoperit de corzi de vie struguri stafiditi. Nu stiu daca acceptasem constient sa fiu spion de recunoastere sau pornirea de a-i arata ca sunt barbat a cantarit mai mult, caci observasem ca se da in vant dupa acte de bravura. Poate pentru ca s-a cunoscut indestul incat sa stie sa imblanzeasca si sa mai stie ca pe cat de dur la suprafata, pe-atat de sensibil in interior este omul.
Ce stiam cu siguranta e ca un sarut de-al ei in momentele alea mi-ar fi permis sa modific timpul si sa calatoresc cateva ore inapoi, pentru cateva minute, intr-atat incat sa informez baza de avalansa de tancuri electrice rosii, sustinute de infanterie strans din urma, apoi aveam sa dispar in prapastia cuantica. Planul bine pus la punct de generalul rosu si de coruptul mare maestru de sah spatial avea sa fie letal, asa ca am scuipat boabele si am inceput sa ma concentrez urmarindu-mi fiecare vibratie a moleculelor si introducand pentru fiecare din ele noi date despre locul si timpul in care sunt materializate, toate astea sub combustia reprezentarii unei apropieri care nu intamplase …
Kontraziceri 