Scriu din nou…
Curiozitatea unui singur suflet îmi este adapost de rautatile altora.
Am inceput sa umblu in cutia cu prioritati, am descoperit : oameni rataciti, ceasuri cu limbile scoase, tapete cu model de usi si geamuri, generalizari gresite, lanterne fara baterii , mai pe scurt, toti monstrii in cautarea capetelor retezate.
M-am schimbat, ma voi schimba.
Incep prin a ma scufunda in taul adanc si linistit al introspectiei. Scot nume din cap, telefon, lista de prieteni.
Disociez empatia de energie risipita, cristalizez luciditatea si imi fac rasaritul.
Toate astea pentru ca am renuntat la asteptari… timpul a venit Acum.
Paradox.Ma lovesc ca un pompier fara vocatie, acum, cand astept sa se schimbe ceva la tine, când asociez ideea mea cu actiunea ta, cand tu in continuare pastrezi numarul unei fete care nu ai vorbit niciodata sau tu dai LIKE la aceeasi balada postata in zadar, cand prea multi din jurul tau traiesc pentru ca ceilalti sa nu ii asalteze din teama de a nu fi la fel ( ei refuzand astfel metode ca deductia si judecata ) ori …
atunci cand caut exemplul perfect.
Alegerea este a ta!
NU IGNORA!
Poti sa : intelegi mai mult, faci mai mult… cu o pofta ce-si merita invidia. Vorbe, cuvinte, vocea mea, toate te vor urmari pana vei actiona spre binele tau.
Nu uita din DOUA VORBE macar atat : somnul este bun atata timp cat asteapta dimineata.
Nu-ti fie teama, trezeste-te!
Kontraziceri 