deasupra oraşului, ăla din…
cum îi spunea? oricum citea, pe
mochetă… nu, nu, pe preş cred că era ,
nu de la ikea, era de la ţară de la el,
din basarabia?
ideeea este că venea din est şi
aproape deşirat îi cădeau cuvintele prin
covor în aburii sfârşitului de săptămână, iar
pentru că îi plăceau în mod egal şi pisicile dar
şi câinii, pe perna sa era un hibrid care lătra
dimineaţa şi torcea seara, spre deosebire de
bărbosul ăla pustnic care tot mustăceşte,
latră toată ziua înfundat în lampion cu
nasul său de ceară care se topeşte de fiece
dată când bea gin fără fitil, acum însă
ascultă până şi el cum retina Ăluia-Din care
zgârâie paginile luminate difuz de
reflexia în abdomen a stelelor…
…sau a magnificului Lovor-Campa.
