Nu stiai …

Eschimos,
Artist, zapada veche,
Cand urc pe iglu imi arunc scara,
Lumanarea o aprind doar cand se lasa seara.
Stau de veghe-n lan ca secara,
Fara ureche!

Sfidez tot ce e contemporan
Langa stafiile unui cer olan-dez instelat
Si o salvie in cantitati cat sa mai am;

Prietena mea a refuzat sa-si spele creierul cu moda
La modu` meditand fara mascara,
Pleaca in Gabon daca iti eviti in ganduri tara!

Sfios ca un credincios fara os :
Creste-ti planta!
A?  ADN genealogic.
Controleaza-l!
Sunt sanse mari sa fii tig…

…am un nou top de foi copt,
Cand topul cade tu sa stii ca El aduce ploi
Nu razboi!

Nu fi idiot ca Iuda!
Ai doar sabie de lemn
Iar cand am scutu` rupt
Nu ma sub-estima, sunt demential
Iar tu in cel mai bun caz un experiment dement.

Stau in Dacia estica,
Sub-scriu maiestrie celtica,
Imi conturez mizeria cu Peronni
Langa un peron perforat de trenuri dilatate
Ca pupilele din Cehia.

Ma ridic peste turnuri ca o sageata trasa
De un elf cu casca de orc
In caz ca esti porc
Iti dau un rat de imprumut
De un timp scurm in pamant.

Logica mea destrama ratiunea de caiet gol, 
Gorgon, sunt UN mongol, in subsol,
Tripat intr-o coliba, termopane mandre din sticla
Da-mi un siclu de argint , te rog,
Ca din nou nu am control ca avioanele cu kerosenul la sol!

Ma innec intr-un parau de pixuri fara pasta!
Stau in lan de grau, caut staul printre grauri
Dar mai grav e ca in loc de aur
Noi foram inimi desarte si orgolii,
N-au tezaur!

Pixelii te-mping sa folosesti periuta cea mai casta
Ia-o pe cea albastra,
Dar intai invata-te sa iti inveti maimuta!

Murdar cu dinti rosii,
Vampir cu buletin din Valhalla!
Trec peste pasta ta de dinti
Ca un tren indian vara!

Si sa-ti spun pe la final
Pe mansarda din Finlanda,
Mai pronuntat ca Decebal!
Cred ca Mos Craciun ar merita sa-nghete
Fara ghete intr-un frigider din Groenlanda!
Animal, animal, rosu ca sosia lui Jackie Chan
Fugi de mine
Pe un horn african din Sudan…
Mai pronuntat ca Decebal!

Cât de bine se ascunde un om…

Cât de bine se poate ascunde un om… 

         Un om poate să aibă mii de feţe, fără să i se schimbe „mutra” reală, la fel cum un actor poate să joace mii de roluri fără să rămână fixat doar pe unul.
    E normal! Ai dulapul tău cu recuzită, ai diferite machiaje,  atâtea atitudini, pentru că întâlneşti suficienţi oameni care nu merită cu adevărat să îţi vadă prima mască .Pentru că ştii, ai simţit-o pe pielea ta ca un tatuaj făcut de Parkinson consecinţele deschiderii, e ca garda lăsată în faţa unui Tyson dopat.
      Într-un mod masochist uiţi că slăbiciunea e vulnerabilitate şi invers.Astfel, te simţi în siguranţă când se ştie totul despre tine, nici nu vei realiza când şi câte se ştie, pentru că eşti orbit de recuzita ce te face să te-arăţi.

     Asta se-ntâmplă când unul îşi ia avansul trufiei de a-şi manevra imaginea în deficitul celuilalt.E convenţia de a te preface şi de a preface încrederea…şi cercul era rotund.

Viaţa-i o trinitate diformă : un teatru, o scenă şi un sufleur… tu? prea des o scândură de pe scenă, sau termita din ea.