furtuni leşinate în apa din pahar,
are-o barcă de hârtie şi se dă drept marinar,
zgârie-brânza ca un pescar precar,
iar la urmă, nici „mulțumesc” măcar;
e-acel om pe care-l știi, n-are copii,
vrea să critice, dar critică cam tot ce știi,
îl deranjează viața un pic cam tare,
îl deranjează moartea, oare cum de stă-n picioare,
e-un mare semn de întrebare,
cum universul permite aceste semne de exclamare,
acești iluștri căutători de perle,
pe fundul ceaunului, în market și în perne,
sunt peste tot, atomi ce se rotesc în gol pesemne,
culori fără lumină să le-ndemne să însemne,
brutari cu pâinea arsă pentru că celălalt nu cerne,
poeți care se dau balon de la trei catrene,
preoți creștini, nu tocmai clean-i,
cu obiceiuri indigene, un meme
care-ar vrea ceva să-nsemne;
iar lista, crede-mă, poate continua, însă
ce ai spune dacă o lăsăm așa?
să minimalizăm eroarea și să nu comitem
greșeala de a promova ceva ce noi nu am permite,
de dragul caterincii, regresul ține minte,
căci cuiul ce se scoate va lăsa loc de ținte,
mai mari și mai înalte, iar tu ești Mario printre,
vezi 360, să nu fii unul dintre…
Kontraziceri 