EgoismulUneiZileIncarcate

Freestail tactic,
Zi-i lu` tactu` sa-ti ia un tanc tati!

Simbolistica unui geniu pierdut in cosul de gunoi la Pariloto!

Zi-le ca am renuntat la taxi pentru maxi-taxi
Iar in loc de Taxi ascult Kazi
Cand ploua umbrela mea pretinde ca e 9.

Zidane era un francez elaborat
Vezi reluarea cu 2-1. haha.

http://www.youtube.com/watch?v=bUQ4rR8dp7k

 

Am rezerve colosale de liner negru
Flow-ul meu sub constructie
E deja peste ca un peste peste un berbec
Cu coarne in loc de bete
Senaclu la productie!

Uita de astea,

Numai nu-mi uita numele.

Nu stiai …

Eschimos,
Artist, zapada veche,
Cand urc pe iglu imi arunc scara,
Lumanarea o aprind doar cand se lasa seara.
Stau de veghe-n lan ca secara,
Fara ureche!

Sfidez tot ce e contemporan
Langa stafiile unui cer olan-dez instelat
Si o salvie in cantitati cat sa mai am;

Prietena mea a refuzat sa-si spele creierul cu moda
La modu` meditand fara mascara,
Pleaca in Gabon daca iti eviti in ganduri tara!

Sfios ca un credincios fara os :
Creste-ti planta!
A?  ADN genealogic.
Controleaza-l!
Sunt sanse mari sa fii tig…

…am un nou top de foi copt,
Cand topul cade tu sa stii ca El aduce ploi
Nu razboi!

Nu fi idiot ca Iuda!
Ai doar sabie de lemn
Iar cand am scutu` rupt
Nu ma sub-estima, sunt demential
Iar tu in cel mai bun caz un experiment dement.

Stau in Dacia estica,
Sub-scriu maiestrie celtica,
Imi conturez mizeria cu Peronni
Langa un peron perforat de trenuri dilatate
Ca pupilele din Cehia.

Ma ridic peste turnuri ca o sageata trasa
De un elf cu casca de orc
In caz ca esti porc
Iti dau un rat de imprumut
De un timp scurm in pamant.

Logica mea destrama ratiunea de caiet gol, 
Gorgon, sunt UN mongol, in subsol,
Tripat intr-o coliba, termopane mandre din sticla
Da-mi un siclu de argint , te rog,
Ca din nou nu am control ca avioanele cu kerosenul la sol!

Ma innec intr-un parau de pixuri fara pasta!
Stau in lan de grau, caut staul printre grauri
Dar mai grav e ca in loc de aur
Noi foram inimi desarte si orgolii,
N-au tezaur!

Pixelii te-mping sa folosesti periuta cea mai casta
Ia-o pe cea albastra,
Dar intai invata-te sa iti inveti maimuta!

Murdar cu dinti rosii,
Vampir cu buletin din Valhalla!
Trec peste pasta ta de dinti
Ca un tren indian vara!

Si sa-ti spun pe la final
Pe mansarda din Finlanda,
Mai pronuntat ca Decebal!
Cred ca Mos Craciun ar merita sa-nghete
Fara ghete intr-un frigider din Groenlanda!
Animal, animal, rosu ca sosia lui Jackie Chan
Fugi de mine
Pe un horn african din Sudan…
Mai pronuntat ca Decebal!

Pulsaţiile unui ADN

Nebunul calare pe calul gri al mintii…
al indiferentei si starii de sine..
… credulitatii si cunoasterii totale… (?!? )
O himera.

Nimic nu-i perfect.

Urmarit -tu eu altii- zi de zi de un dusman, pe-al mortii plai care te vrea acolo… numele lui este aparat de strajeri monstruosi ca : egoismul, lacomia si toate defectele pervertirii. Metamorfozat in prieteni , in cei lingai cu miros pungas si nu numai, sa le fie de bine. In fete,  fetele, sirene pe calea dezmatului, rare pe casta casei si bune doar ca un rau necesar.

Chiar si in Timp, aceasta solutie la o problema, rostul unei asteptari cu radacini si tragicul tarziu pentru toate. De pe-al Cronosului infinit ne surade material facandu-ne cu mana si stam martori la filmul propriei caderi, fara trailer… descarcat prea tarziu, te descarca de baterie.

Nu-ti ramane decat EUL ,care se intreaba retoric : „Ce caut pe aici?”..Cand as fi putut fi in alta parte..
Se stringe chircit si ramane mut in fata sortii.

Fara repere – sau macar un reper moral existent, tineretea o ia de-a valma in iuresul vietii cotidiene neintrezarind vreo sansa dar nici cultivand-o.
Banditul Sufletelor este pregatit sa ofere oricui indiferent de pregatire sau nivel cultural orice fir de fum, fir de praf , ori fir de saliva lipsita de aconit.

Nu spera, crede! Speranta te face slab, credinta e libertatea.

Două vorbe…

Scriu din nou…

Curiozitatea unui singur suflet îmi este adapost de rautatile altora.

Am inceput sa umblu in cutia cu prioritati, am descoperit : oameni rataciti,  ceasuri cu limbile scoase, tapete cu model de usi si geamuri, generalizari gresite, lanterne fara baterii , mai pe scurt, toti monstrii in cautarea capetelor retezate.

M-am schimbat, ma voi schimba.

Incep prin a ma scufunda in taul adanc si linistit al introspectiei. Scot nume din cap, telefon, lista de prieteni.
Disociez empatia de energie risipita, cristalizez luciditatea si imi fac rasaritul.
Toate astea pentru ca am renuntat la asteptari… timpul a venit Acum.

Paradox.Ma lovesc ca un pompier fara vocatie, acum,  cand astept sa se schimbe ceva la tine, când asociez ideea mea cu actiunea ta, cand tu in continuare pastrezi numarul unei fete care nu ai vorbit niciodata sau tu dai LIKE la aceeasi balada postata in zadar, cand prea multi din jurul tau traiesc pentru ca ceilalti sa nu ii asalteze din teama de a nu fi la fel ( ei refuzand astfel metode ca deductia si judecata ) ori …
atunci cand caut exemplul perfect.

Alegerea este a ta!
NU IGNORA!

Poti sa : intelegi mai mult, faci mai mult… cu o pofta ce-si merita invidia. Vorbe, cuvinte, vocea mea, toate te vor urmari pana vei actiona spre binele tau.

Nu uita din DOUA VORBE macar atat : somnul este bun atata timp cat asteapta dimineata.

Nu-ti fie teama, trezeste-te!

XIII : Frumusetea Aegeei Apune ca sa Rasara

MAREA EGEE

Oameni mării Egee au purtat civilizaţia vechii Asii în pustietatea Europei 

CALUL TROIAN

Pe timpul cand Heinrich Schliemann era doar un baietel, tatal sau i-a spus povestea Troiei. I-a placut acea poveste mai mult decat orice altceva auzise si l-a influentat atat de tare incat imediat cum a fost destul de mare sa plece de-acasa a plecat spre Grecia pentru `a gasi Troia`. Faptul ca era fiul unui pastor sarac dintr-un sat din Mecklenburg nu l-a deranjat. Stia ca va avea nevoie de bani astfel a decis sa adune o avere mai intai si apoi sa intreprinda cautarile sale. La urma urmei a reusit sa adune o avere mare intr-un timp foarte scurt, si imediat cum a avut destui bani sa organizeze o expeditie a calatorit in coltul de nord-vest al Asiei Minore unde presupunea ca Troia era situata.

In acel ungher al vechii Asii Minor era o colina acoperita cu campuri de cereale. Conform traditiei era casa lui Priam, regele Troiei. Schliemann, al carui entuziasm era cumva mai mare decat cunostintele sale, nu a pierdut timp cu explorarile preliminare.

                           SCHLIEMANN SAPA DUPA TROIA

A inceput imediat sa sape. Si a sapat cu un asemenea zel si o asemenea viteza incat situl sau de sapaturi a mers drept prin inima orasului pe care il cauta si l-a condus catre ruinele unui alt oras ingropat care era cu cel putin o mie de ani mai vechi decat Troia despre care Homer a scris. Apoi ceva interesant s-a intamplat. Daca Schliemann a gasit cateva ciocane din piatra finisate si poate cateva piese brute de olarit, nimeni n-a fost surprins. In loc de a descoperi astfel de obiecte, pe care oamenii le-au asociat in general cu oamenii preistorici ce au trait in acele regiuni inainte de venirea grecilor, Schliemann a gasit statuete frumoase, bijuterii foarte scumpe si vase ornamentate dupa un tipar ce era strain grecilor.

El a pus in fata  sugestia ce spune ca zece secole inaintea marelui razboi troian, coasta Egeei a fost locuita de un popor misterios de oameni care era in multe feluri superior salbaticelor triburi ale grecilor care le-au invadat tara si le-au distrus civilizatia ori au absorbit-o pana si-a pierdut orice urma de originalitate. Iar aceasta sugestie s-a dovedit adevarata. La sfarsitul anilor (18)`70, Schliemann a vizitat ruinele Micenei, ruine care erau atat de vechi incat indreptarele romane s-au minunat de varsta lor.

MICENE IN ARGOLIS

Din nou, dupa dalele plate de piatra de o forma mica si rotunda, Schliemann a dat peste o minunata comoara care a fost lasata de acei oameni misteriosi ce acopereau coasta greceasca cu orasele lor si care au construit ziduri atat de mari, atat de grele si atat de puternice incat grecii le-au numit lucrarile titanilor, acei uriasi semi-zei care in vremuri stravechi obisnuiau sa se joace cu varfurile muntilor.

Un studiu foarte atent asupra acestor multe relicve a distrus cateva aspecte romantice ale povestii. Facatorii acestor opere de arta timpurii si constructorii acestor fortarete puternice  nu erau vrajitori, ci simpli marinari si comercianti. Ei locuiau in Creta si pe multele insulite ale marii Egee.

Pentru mai mult de un mileniu ei au mentinut un imperiu insular care a dezvoltat forme inalte ale artei. Intr-adevar, cel mai important oras al lor, Cnossos, de pe coasta de nord-est a Cretei, era in intregime modern in standardele sale asupra igienei si confortului. Palatul avea retele de canalizare, casele erau dotate cu sobe iar cnossienii erau primii oameni care foloseau zilnic cada.

 PODURILE INSULARE DINTRE ASIA SI EUROPA

Palatul regelui lor era faimos pentru scarile lui spiralate si pentru antreul pentru banchete urias. Pivnitele de sub acest palat, unde vinul, cerealele si uleiul de masline erau pastrate, era atat de vast si a impresionat atat de mult pe primii vizitatori greci incat acestia au dat nastere povestii labirintului, numele pe care il dam unei structuri cu atatea pasaje intortocheate incat e aproape imposibil sa gasesti o cale de iesire odata ce usa frontala s-a inchis peste sinele nostru inspaimantat.

Totusi ce anume s-a ales de acest mare Imperiu Egean si ce i-a cauzat brusca decadere este o enigma cu cheia, cel mai probabil, pe fundul Marii Egee.

Cretanii erau obisnuiti cu arta scrisului, totusi nimeni nu a reusit inca sa le descifreze inscriptiile. Prin urmare, istoria lor este ascunsa noua. Trebuie sa reconstruim inregistrarile aventurilor lor dintre ruinele pe care egeenii le-au lasat in urma. Aceste ruini cristalizeaza faptul ca lumea Egeei a fost cucerita rapid de un popor mult mai putin civilizat care venise recent de pe meleagurile nordice ale Europei. Numai daca am cocheta prea mult cu greseala, acei salbatici care au fost responsabili pentru distrugerea civilizatiilor cretane si egeene nu erau nimeni altii decat acele triburi de pastori peregrini care tocmai luasera in stapanire peninsula pietroasa dintre marea Adriatica si marea Egee care ne sunt cunoscuti sub numele de : Greci.

Traducere şi imagini după Hendrik Van Loon şi http://google.com  ©

XII : Indo-Eurpenii, Poporul Punk !

INDO-EUROPENII

            Persanii indo-europeni cuceresc lumea semito-egipteană

Lumea Egiptului, a Babilonului, a a Asiriei şi a Feniciei au existat de aproape treisprezece secole, iar popoarele onorabile din Valea Fertilă deveneau bătrâne şi obosite. Sentinţa lor a fost petceluită atunci când un nou popor mai energic a apărut la orizont. Numim acest popor, poporul indo-european, pentru că a cucerit nu numai Europa dar s-a impus chiar şi în ţara ce e cunoscută drept India Britanică.

Aceşti indo-europeni erau oameni albi ca şi semiţii, dar vorbeau o limbă diferită care este privită drept rădăcina comună a tuturor limbilor europene, cu excepţiile maghiarei, finlandezei şi a dialectelor basce din N-ul Spaniei.

Primele informaţii de la ei sunt cele ce arată vieţuirea lor de multe secole de-alungul litoralului Mării Caspice. Dar într-o zi, şi-au împachetat corturile şi au mers în lung şi-n lat în căutarea unei noi case. Unii dintre ei s-au mutat în munţii Asiei Centrale şi pentru multe secole au trăit printre vârfurile ce  înconjurau platoul Iranului, de asta îi numim arieni. Alţii au mers spre miazănoapte şi au poposit pe câmpiile Europei, mai multe detalii când vom ajunge la povestea Greciei şi a Romei.

Pentru moment trebuie să-i urmărim pe arieni. Sub conducerea lui Zarathustra ( sau Zoroaster ), marele lor învăţător, mulţi dintre ei şi-au părăsit sălaşurile de munte pentru a urma, în aval spre mare, cursul lin al râului Ind.

Alţii au preferat să rămână pe dealurile Asiei de V şi acolo au fondat comunităţile semi-independente ale mezilor şi ale perşilor, două popoare ale căror nume au fost luate din vechile cărţi de istorie greceşti.

POVESTEA UNUI CUVÂNT

În secolul al VII-lea î. Hr., mezii şi-au constituit un regat proprou numit Media, dar acesta a pierit când Cir, căpetenia unui clan cunoscut sub numele de  Anshan, s-a proclamat rege al tuturor triburilor persane şi a început o campanie de cucerire ce în scurt timp l-a făcut, pe el şi pe urmaşii săi,  stâpânii nedisputaţi ai întregii Asii de V şi ai Egiptului.

INDO-EUROPENII ŞI VECINII LOR

Într-adevăr, cu o asemenea energie aceşti persani indo-europeni şi-au împins campaniile triumfătoare înspre vest încât s-au găsit în scurt timp în adversitate cu celelalte triburi indo-europene, care cu secole înainte s-au mutat în Europa şi au cucerit peninsula grecească şi insulele Mării Ægee.

Aceste aversiuni au condus la cele trei războaie renumite între Grecia şi Persia, în timpul cărora regele Darius şi regele Xerxes al Persiei au invadat nordul peninsulei. Ei au devastat pământurile grecilor şi au încercat din răsputeri ca prin acest avanpost să pună piciorul în pragul Europei.

  Hoardele persane ale lui Xerxes reîncercând ce tatăl său, Darius, nu   a reuşit : cucerirea Greciei ( vezi 300 )

Dar nu au reuşit în asta. Flota Atenei s-a dovedit imbatabilă. Prin tăierea liniilor de aprovizionare ale armatelor persane, marinarii greci au forţat pe conducătorii asiatici să se întoarcă la baza lor.

Era prima confruntare între Asia, învăţătorul străvechi, şi Europa, tânărul şi înfocatul discipol. Un mare număr de capitole din această care va vorbi despre cum lupta dintre Est şi Vest a continuat până în zilele noastre.

Traducere şi imagini după Hendrik Van Loon şi http://google.com  ©

XI : ABC-ul, Copilul Feniciei

             

                             Fenicienii, cei care ne-au dat alfabetul

     Fenicienii, vecinii evreilor, făceau parte dintr-un trib semitic care s-a aşezat din timpuri mai vechi pe ţărmurile Mediteranei. Şi-au construit două oraşe foarte bine fortificate : Tir şi Sidon, şi în scurt timp au pus monopolul asupra comerţului de pe mările din vest. Corăbiile lor călătoreau regulat spre Grecia, Italia şi Spania şi se aventurau chiar şi diincolo de strâmtoarea Gibraltar pentru a vizita insulele Scilly de unde puteau cumpăra cositor.  Oriunde mergeau îşi construiau mici posturi de comerţ pe care le-au numit colonii. Multe dintre acestea au reprezentat originea oraşelor moderne cum ar fi Cadiz sau Marsilia.

 Flotă    Feniciană

Comerciantul fenician

Au cumpărat şi au vândut orice promitea să aducă un profit bun. Nu erau deranjaţi de nicio conştiinţă. Dacă ar fi să-i credem pe vecinii lor, ei nu ar fi conştienţi de sensul onestităţi şi integrităţii. Considerau că un cufăr bine umplut cu multe comori ca şi idealul cel mai înalt al tuturor cetăţenilor de bună-credinţă. Într-adevăr, erau nişte oameni cam neplăcuţi şi nu aveau nici măcar un prieten. Totuşi, au lăsat în urmă pentru generaţiile ce-au venit un serviciu de o valoare inimaginabilă. Ne-au lăsat alfabetul!

                                                           Sculptură   Feniciană

Fenicienii erau obişnuiţi cu arta scrisului, inventată de sumerieni. Dar credeau că aceste mâzgâleli erau o mare pierdere de timp. Ei erau bussines-mani pragmatici şi nu-şi permiteau să petreacă ore întregi gravând două sau trei litere. Aşa că s-au pus pe treabă şi au inventat un nou sistem de scris care s-a dovedit net superior celui precedent. Au împrumutat câteva imagini de la egipteni şi au simplificat câteva figuri triunghiulare ale sumerienilor. Astfel, au sacrificat aparenţa drăguţă a sistemului vechi pentru avantajul vitezei şi au redus miile de imagini diferite la un scurt şi util alfabet de douăzeci şi două de litere.

În scurt timp acest alfabet a migrat peste Marea Ægee şi a intrat în Grecia. Grecii au adăugat câteva litere proprii şi au livrat sistemul îmbunătăţit în Italia. Romanii au modificat uşor figurile şi la rândul lor i-au învăţat pe barbarii sălbatici din vestul Europei. Acei barbari sălbatici erau proprii noştri strămoşi şi acesta este motivul pentru care această carte este scrisă în caractere de origine feniciană şi nu este scrisă în hieroglifele egiptenilor sau în modul scrijelit de a scrie al sumerienilor.

Traducere şi imagini după Hendrik Van Loon şi http://google.com  ©

Un puști din Galați căpitan la Real Madrid

Un puști din Galați căpitan la Real Madrid.

! Endgame, un Serial Nou !

     

        Am găsit aici o informaţie despre un nou serial foarte interesant.

    Endgame este un serial canadian produs de Showcase, în care şahul are un rol important. Arkady Balagan (Shawn Doyle) este un bun jucător de şah, născut în Uniunea Sovietică. Se face cunoscut după ce câştigă o serie de turnee puternice la blitz, şi în scurt timp devine campion mondial.

     După căderea zidului Berlinului, reuşeşte să fugă şi se refugiază în Canada, la Vancouver, oraşul natal al logodnicei sale, RoseMary.

    Serialul este extrem de interesant, Balagan ajungând să ajute la rezolvarea unor cazuri de crimă.
 

     Voi posta toate cele 13 episoade ale acestui prim sezon, începem azi cu primul episod.

                                         EndGame, sezonul 1 . episodul 1

X : A XI-a Poruncă

           POVESTEA LUI MOISE, CONDUCĂTORUL POPORULUI   EVREU

Undeva cu douăzeci de secole înaintea erei noastre, un mic şi nesemnificativ trib de păstori semitici şi-a părăsit vechiul sălaş, care era situat în ţinutul Ur la gura Eufratului, şi a încercat să găsească păşuni proaspete pe domeniul regilor babilonieni. Ei au fost alungaţi de soldaţii regali şi s-au mişcat înspre vest căutând o parcelă de teritoriu neocupat unde ar putea să-şi aşeze corturile.

Acest trib de păstori era cunoscut sub numele de israeliţi, sau cum le spunem noi : evrei. Aceştia au cutreierat în lung şi-n lat, şi după mulţi ani de peregrinări în zadar le-au fost dat adăpost în Egipt. Pentru mai mult de cinci secole au locuit printre egipteni, iar când ţara lor de adopţie a fost invadată de jefuitorii Hysko ( cum am văzut în povestea Egiptului ) au reuşit să se facă utili pentru invadatorii străini şi au fost lăsaţi în pace cu tot cu păşunile lor. Dar după un lung război de independenţă, egiptenii i-au mânat pe Hysko diincolo de Valea Nilului iar  evreii au fost coborâţi la nivelul de sclavi şi au fost forţaţi să muncească la drumuri şi la piramide. Şi cum graniţa era apărată de soldaţi egipteni, evreilor le era imposibil să evadeze.

                                             CUTREIERĂRILE EVREILOR

După mulţi ani de suferinţă au fost salvaţi de soarta lor infectă de către un evreu tânăr, pe nume Moise, care pentru mult timp a trăit în deşert şi a învăţat acolo să aprecieze virtuţile simple ale primilor săi strămoşi care se îndepărtaseră de oraşe şi de viaţa la oraş şi au refuzat să fie stricaţi de lipsa de griji şi luxul unei civilizaţii străine.

Moise a decis să-şi aducă oamenii pe calea plină de iubire a străbunilor. El a reuşit să treacă de trupele egiptene care fuseseră trimise după el şi a condus poporul său în inima câmpiei, la poalele muntelui Sinai. În timpul acestei lungi şi sihastre vieţi în deşert a învăţat să slăvească puterea lui Dumnezeu care stăpânea cerurile şi de care păstorii depindeau cu viaţa. Acest Dumnezeu, unul dintre multele divinităţi care au fost venerate pe o scară larg în vestul Asiei era numit Jehova, şi prin învăţătura lui Moise a devenit singurul Stăpân al poporului evreu.

Într-o zi, Moise s-a făcut nevăzut din tabăra evreilor. Se zvonea că a plecat cărând două table de piatră. În amiaza aceea vârful muntelui a fost ascuns vederii. Întunecimea unei furtuni îngrozitoare îl ascundea de ochiul lumii. Dar când Moise s-a întors, iată! stăteau gravate pe table cuvintele pe care Iehova le-a zis israeliţilor printre bubuiturile de tunet şi fulgere orbitoare. Şi din acel moment, Iehova a fost recunoscut de către toţi evreii ca Stăpânul Cel Mai Înalt al sorţii lor, singurul Dumnezeu Adevărat, care i-a învăţat cum să trăiască nişte vieţi sfinte atunci când i-a invitat să urmeze legea înţeleaptă a celor Zece Porunci.

L-au urmat pe Moise când acesta i-a rugat să-şi continue călătoria prin deşert. L-au ascultat când le-a spus ce să mănânce şi ce să bea, ce să evite astfel încât să reziste în acel climat fierbinte. Şi în final, după mulţi ani de cutreierare, au ajuns pe un pământ ce părea plăcut şi prosper. Era numit Palestina, care înseamnă ţara „Pilistu” a filistenilor, un mic trib de cretani ce s-au stabilit de-alungul coastei după ce au fost alungaţi de pe propria lor insulă. Din nefericire, insula principală, Palestina, era deja locuită de alt popor semitic numit canaaniţi. Dar evreii şi-au forţat intrarea în văi şi şi-au construit oraşe şi un templu monumental într-un oraş  pe care l-au numit Ierusalim, Casa Păcii.

MOISE VEDE ŢARA SFÂNTĂ

Cât despre Moise, el nu mai era liderul poporului său. I s-a permis să vadă crestele munţilor Palestinei de departe. Apoi şi-a închis ochii obosiţi. El a lucrat cu credinţă şi din greu pentru a-l mulţumi pe Iehova. Nu numai că şi-a ghidat semenii afară din lanţurile sclaviei într-o viaţă liberă şi independentă dar i-a şi făcut pe evrei prima naţiune ce slăvise un singur Dumnezeu.

 

 

Traducere şi imagini după Hendrik Van Loon şi http://google.com  ©