Kontopyre

      Acul vitezometrului se înfăşoară pe sprijinul rotaţiei acesta creând un adevărat motoraş în sine. Maşina în care mă aflu îşi schimbă culoarea în tonuri brun-roşcate ca un cameleon care aleargă pe frunze toamna. Un ochi neavizat s-ar avânta să spună că-i rugină, numai că eu ştiu din momentul când am pus-o pe roate că mecanismele ce creează pericol se regenerează dar şi disimulează.
     

     Deja mi-e dor să merg pe jos, n-am mai simţit pământul decât cu pedala, corpul meu a luat forme ciudate iar  accelerarea continuă mi-a reliefat gambele. Simt cum şira spinării se pliază pe banchetă la fel cum şi restul părţilor  lipsite de exerciţiu şi-au uitat funcţiile, totuşi nu mai e un mister :
maşina respiră prin mine!

Reclame

Publicat de

kontraziceri

kontrazici sau altădată?

Kontrazici ?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s